AKP din Turcia scapă ca prin urechile acului

08/08/2008

O decizie a Curţii Constituţionale a Turciei de a nu desfiinţa Partidul Dreptate şi Dezvoltare a venit ca o uşurare pentru mulţi. Totuşi, a tras partidul învăţăminte din chinurile prin care a trecut?

De Ayhan Simsek, din Ankara pentru Southeast European Times -- 08/08/08

Locuitorii Ankarei fluturând steaguri turceşti în urma hotărârii privind cazul AKP. [Getty Images]

Curtea Constituţională a Turciei a respins de puţin, săptămâna trecută, cererea procurorului-şef de desfiinţare a Partidului Dreptate şi Dezvoltare (AKP) pentru presupusele activităţi antiseculariste ale acestuia. Verdictul a fost primit cu bucurie nu numai de susţinătorii AKP, ci şi, în general, de turcii preocupaţi de democraţie şi de comunitatea internaţională.

Totodată, mulţi bloggeri consideră că AKP are o învăţăminte de tras din urma acţiunii intentate împotriva sa. Ei afirmă că partidul trebuie să continue cu o agendă de reformă pentru care există un consens cvasiunanim, şi nu să ia măsuri controversate pentru a face pe plac alegătorilor săi, în principal islamişti.

„Este o decizie istorică pentru democraţie şi stabilitate”, scrie ercanulgur. „Multă vreme, toţi turcii am suferit de pe urma incertitudinii politice generate de acest caz. Decizia Curţii este o victorie pentru statul de drept, democraţie şi economia noastră.”

Medyatiki consideră că acţiunea procuraturii împotriva AKP a fost „o ruşine pentru democraţie” şi că această ruşine a fost încheiată de hotărârea Curţii. Dar, în opinia sa, cei care au făcut Turcia să piardă un timp şi o energie semnificative cu acest caz trebuie să plătească.

„Este nevoie de o reformă serioasă în domeniul legal şi judiciar. Avem nevoie de o nouă Constituţie civilă”, scrie Medyatiki.

Hacovali, un blogger de 28 de ani, îşi exprimă confuzia cu privire la verdict. „Unii susţin că acest verdict reprezintă o victorie pentru democraţie, în timp ce alţii spun că este doar un alt pas care va aprofunda criza”, scrie el. Ce înseamnă, de fapt, această hotărâre? întreabă Hacovali.

Şi nu este singurul. Mulţi au ridicat problema aparentei lipse de constanţă a comportamentului Curţii Constituţionale. Zece din cei 11 judecători au convenit că AKP a devenit un punct focal pentru activităţile antiseculariste, dar numai şase s-au pronunţat în favoarea desfiinţării formaţiunii. Patru judecători au considerat că amploarea încălcărilor legislaţiei merită un avertisment, şi nu desfiinţarea. Conform legii turce, pentru desfiinţare ar fi fost necesar consensul a şapte judecători.

Verdictul nu poate fi interpretat ca o victorie pentru AKP, insistă sonsuzluk. Mai degrabă, scrie el, acesta reprezintă un avertisment puternic adresat partidului de guvernământ: „AKP trebuie să evalueze serios politicile cărora le dă curs”.

În fapt, premierul Recep Tayyip Erdogan şi-a semnalat deja o schimbare de poziţie, promiţând să vizeze „unitatea naţională” şi să repună pe tapet procesul de reformă pentru integrarea în UE.

Karadayi, în cele din urmă, critică AKP pentru că a creat o presiune enormă asupra presei şi opiniei publice anterior hotărârii Curţii. Totuşi, el salută remarcile moderate ale lui Erdogan: „Sper ca AKP va începe acum să sprijine în mod autentic democraţia, statul de drept şi, cel mai important, principiul secularismului”, scrie el.