Albania la Olimpiadă: Nici o medalie, dar mult entuziasm

05/09/2008

Atleţii albanezi şi-au demonstrat potenţialul la Beijing, dar lipsa programelor sportive adecvate de acasă i-a ţinut pe aceştia departe de podium, scriu bloggerii.

De Balkanblogs, pentru Southeast European Times -- 05/09/08

Romela Begaj din Albania reacţionează după o încercare ridicare a halterelor, la proba feminină de 58 kg din cadrul Olimpiadei de la Beijing. [Getty Images]

Albanezii nu au avut şansa de a-şi auzi imnul naţional în timpul ceremoniilor de acordare a medaliilor din cadrul Olimpiadei de la Beijing. Albania a trimis la Olimpiadă 27 de atleţi, acesta fiind şi cel mai mare contingent al ţării de până acum, dar nici unul dintre aceştia nu a reuşit să urce pe podium. Câţiva au fost însă iritant de aproape. Luptătorul Sahit Prizreni a avut potenţialul de a câştiga o medalie, dar a eşuat în optimi în faţa concurentului cazac Bazar Bazargunev.

Între timp, la haltere femei, Romela Begaj a încheiat competiţia pe locul şase. Deşi rezultatul nu a fost suficient cât să îi aducă o medalie, aceasta a dat dovadă de fler şi entuziasm. După ce a reuşit să ridice cu succes 118 kg la categoria de 58 kg, aceasta i-a surprins pe membrii juriului şi pe spectatori stând în mâini în semn de bucurie.

Pe binecunoscutul forum peshku pa uje, bloggerul Blendi a postat o fotografie a acestui gest memorabil. Într-adevăr, aşa cum comentează şi Toni în acelaşi blog, entuziasmul lui Begaj a fost întemeiat. "Toţi trebuie să fim mândri de ea. Are doar 21 de ani, dar este pe locul şase în lume", scrie Toni.

Arb este de acord. "A stat în mâini după ultima ridicare – gestul a fost foarte călduros şi toată audienţa a felicitat-o". Lui But shqipe@ou nu i-a plăcut însă demonstraţia. "Mi s-a părut exagerată", scrie aceasta. "Nu a luat aurul, dar totuşi a făcut acel gest de a sta în mâini. Mi-a părut rău de ea".

Pentru un alt comentator, cel mai important a fost faptul că atleţii şi-au dat silinţa. "Doresc să transmit complimentele mele tuturor atleţilor albanezi care au participat la Olimpiada Beijing 2008", scrie Endrjus. "Deşi nu am luat nici o medalie, apreciez efortul acestora".

Baba adaugă: "Aceşti atleţi sunt mândria ţării noastre. Ei pot atinge standarde internaţionale, dar trebuie întotdeauna să se confrunte cu mentalitatea înapoiată care predomină în guvernul nostru".

Tot pe peshku pa uje, un articol scris de Fatos Lubonja deplânge lipsa interesului tineretului albanez faţă de sport. În Albania de astăzi nu mai există mari sportivi precum Fagu, Rusi, Pano, Bonati şi Agalliu, scrie autorul. Iar acest lucru nu este o surpriză, adaugă el, având în vedere sutele de alte activităţi care îi atrag pe tinerii albanezi.

"Avem sute de case de pariuri şi de cazinouri, dar nu avem terenuri sportive, sute de cafenele, însă doar puţine săli de gimnastică", scrie Lubonja, dând vina pentru această situaţie pe ministerul culturii, turismului şi sportului, precum şi pe ministerul educaţiei.

Unii sunt de acord. "Chestiunea este tratată corect de Lubonja, dar prevăd că utilizarea terenurilor sportive pentru construcţii şi lipsa investiţiilor în sporturi destinate tinerilor, viitorul diferitelor sporturi din Albania va fi chiar mai rău", scrie Pjerr Thomas.

Interesul tinerilor faţă de baruri şi cafenele, în detrimentul atletismului, "îşi are rădăcinile în modelele urâte pe care le oferă presa", scrie ThoughtPolice. Acesta adaugă că presa oferă programe foarte puţine care să îi încurajeze pe tineri să aibă activităţi sportive ca parte centrală a vieţii lor.