Moştenirea de violenţă a KONGRA-GEL

08/10/2004

Teroriştii KONGRA-GEL au pus capăt armistiţiului lor în luna iunie şi au reluat atacurile asupra forţelor armate ale Turciei în sud-estul ţării. Pe fondul temerilor globale de securitate şi al reformelor interne, grupul devine însă tot mai izolat şi confuz.

De Vahit Bora, din Istanbul pentru Southeast European Times - 08/10/04

Ministrul turc de Externe Abdullah Gul a purtat discuţii cu omologul său american Colin Powell la Adunarea Generală a ONU. [AFP]

La cea de-a 59-a Adunare Generală a ONU de la începutul acestei luni, Ministrul turc de Externe Abdullah Gul a discutat despre o serie de chestiuni importante cu omologul său american, Colin Powell -- inclusiv despre Congresul Democraţiei şi Libertăţii Kurdistanului, sau KONGRA-GEL. În cursul discuţiilor, Gul i-a cerut lui Powell menţinerea asistenţei americane în lupta cu grupul terorist, care a pus capăt armistiţiului de cinci ani în luna iunie şi a reluat atacurile asupra forţelor armate ale Turciei în sud-estul ţării, cu populaţie predominant kurdă. Ciocnirile din iulie şi august au redeschis răni dureroase din ultimii 20 de ani.

Abdullah Ocalan a fondat Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) ca mişcare separatistă kurdă în 1978. Capturat în 1999 în Kenya şi adus în Turcia, el a fost acuzat uciderea a mii de persoane de la lansarea campaniei de violenţă a PKK, în 1984. Curtea Supremă a aprobat condamnarea la moarte a lui Ocalan în iunie 1999, însă după abolirea pedepsei capitale, sentinţa acestuia a fost preschimbată în închisoare pe viaţă. El este închis de cinci ani pe insula Imrali.

În octombrie 1997, Statele Unite au identificat PKK ca fiind una din cele 30 de organizaţii teroriste principale din lume. După capturarea lui Ocalan, grupul a intrat într-o perioadă de confuzie şi a încercat să pătrundă pe scena politică, schimbându-şi iniţial numele în Congresul Democraţiei şi Libertăţii Kurdistanului şi apoi, anul trecut, în KONGRA-GEL. Ambele grupuri succesoare au fost plasate imediat pe lista de grupări teroriste a SUA. UE le-a plasat pe lista sa de grupări teroriste în luna martie.

Pe lângă ciocnirile cu armata turcească, KONGRA-GEL a executat asasinate ale unor personalităţi binecunoscute şi atacuri asupra misiunilor diplomatice, consulare, comerciale şi turistice din străinătate. Potrivit cifrelor oficiale, grupul a ucis 5 300 de membri ai forţelor de securitate şi a rănit alţi 10 600 în atacuri desfăşurate între 1984 şi 1999. Numărul victimelor civile se ridică la 4 600 de persoane ucise şi 5 500 rănite.

Ani la rândul, Siria a fost principala ţară care a sprijinit PKK. Cu toate acestea, după semnarea Memorandumului de la Adana în 20 octombrie 1998, legătura cu Siria s-a întrerupt.

Grupul a fost activ şi în alte ţări învecinate, inclusiv în Irak şi Iran, precum şi în Europa. Baza sa principală din Europa a fost Germania, care are o populaţie considerabilă de turci şi kurzi. Cu toate acestea, România, Olanda, Bulgaria, Italia, Rusia, Statele Unite, Franţa, Austria, Elveţia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda şi Spania au găzduit de asemenea birouri de informare PKK sau asociaţii care aveau legături cu respectivul grup.

Câştigurile provenite din activităţile de crimă organizată -- în principal din traficul de droguri şi contrabanda de arme -- au constituit grosul veniturilor PKK. Potrivit serviciilor de securitate britanice, PKK este responsabil pentru 40% din heroina vândută în UE.

Sporirea temerilor globale de securitate şi schimbările de politică au marginalizat însă grupul. Reformele judiciare, în special cele din domeniul drepturilor omului, au contribuit la dezamorsarea tensiunilor. Televiziunea turcească de stat a început difuzarea de emisiuni în limba kurdă -- măsură practic de neconceput în urmă cu cinci ani.

Activiştii kurzi cer pace şi condamnă recentele vărsări de sânge. Între timp, KONGRA-GEL pare să aibă păreri împărţite asupra propriului viitor şi se izolează tot mai mult de populaţia kurdă în numele căreia afirmă că luptă.